Skip to content

CASA MEMORIALĂ "MIHAIL SADOVEANU"

Fălticeni - str. Ion Creangă
Telefon 0740.034.222

Foto – video: Ziua copilului la Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”

Iunie 8, 2015


Anunțuri

Vino să petrecei ziua de 1 iunie la Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”

Mai 26, 2015

Inv

Luni, 1 iunie 2015, între orele 09.00- 11.00, în cadrul evenimentului „1, 2, 3…Fuga după ei!”, Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni îi aşteaptă pe cei mai mici vizitatori cu surprize deosebite.

Face painting (pictură pe faţă);

Şorţuri pictate;

Desene pe asfalt.

Aceste evenimente sunt organizate de Primaria Municipiului Fălticeni, Profesorii de fericire, Consiliul Local Falticeni, în parteneriat cu Muzeul apelor „Mihai Băcescu”, Galeria oamenilor de seamă și Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” reprezentate de Lili Melinte.

Ideea  Șotroniadei mi-a venit, ei bine, prin anul doi de facultate, cand jucam pe viață și pe moarte „Ciocolata” cu draga mea prietenă Ameris, în curtea interioara a Universității Naționale de Arte „Nicolae Grigorescu” din București.

Cred că în momentul acela am înțeles cu adevarat ce înseamnă jocul și că evoluția nu înseamnă să ne transformăm în adulți care au impresia că le știu ei pe toate. Noi nu mai eram studentele care trebuiau sa facă nu-știu-ce studiu după anatomie, ci fetițe (prietene pe viață) care se umplu de praf și ciulini în ograda bunicilor și își julesc genunchii de mai multe ori în același loc. Este poate cea mai prețioasă amintire pe care o am din facultate.

Cred în proiectul „Profesorii de fericire” (format din Mihaela Matei, Anca Șoldănescu, Ninel Șoldănescu și Ovidiu Matei) mai mult decât în orice proiect la care am lucrat în ultimii ani.

Cred în proiectul „Profesorii de fericire” (format din Mihaela Matei, Anca Șoldănescu, Ninel Șoldănescu și Ovidiu Matei) mai mult decât în orice proiect la care am lucrat în ultimii ani.

Nu întâmplător evenimentul „1,2,3… Fuga după ei!” se desfășoară în incinta a trei muzee din Fălticeni! Oamenii s-au obișnuit să considere muzeele locuri inerte, în care nu se întâmplă nimic, de unde și expresia “ca la muzeu”. Nimic nu mi se pare mai fals și ridicol. Muzeele ar trebui sa fie pietre de temelie în formarea și educația oamenilor, active, mereu prezente în viata acestora. De altfel, principala funcție a muzeelor este cea educativă, care se realizeazaă prin valorificarea patrimoniului pe care îl dețin. Acest proiect își propune să schimbe ceva. Să schimbe mentalitatea oamenilor, să implemeteze noțiunea de volutariat, să schimbe inerția în care sunt prinși copiii în mediul școlar, să sprijine tinerii pentru a deveni adulți stabili și echilibrați, toate acestea prin apropierea efectivă de patrimoniul, de o uriașă valoare, pe care îl deține muzeele din Fălticeni. “

Mihaela Matei

Fac parte din generația copiilor care au trăit intens copilăria. Care săreau o zi întreagă coarda sau șotronul, și tot ce a însemnat pentru fiecare jocurile copilăriei : 7 pietre sau Castelul; Rațele și vânătorii; Țară, țară vrem ostași; Flori, fete sau baieți….

Când am gândit programul, nu știam exact dacă ne adresăm copiilor de azi sau mămicilor (copiii de altădată) pentru că mulți copii, din pacate, nu se mai joacă “real”.  Am fost surprinsă plăcut, când am văzut la copiii mei de la școală, că aceste jocuri sunt NEMURITOARE. Am învățat și eu de la ei, să sar elasticul, să întocmim un regulament ( doar e campionat de șotron) și am câstigat mulți copii care vor veni cu tot sufletul la activități , ca voluntari sau participanți.

În ceea ce o privește pe Laura și Tic, ei nu mai au nevoie de prezentarea mea. EI SUNT PUR ȘI SIMPLU : Laura, care-și lansează a 2a carte, și Tic care are Ziua Internațională a Domnului Tic ! Câți dintre noi ne putem lăuda cu asta ? Daaar….vorbim după lansare ! Vă spun doar atât : “ Ții în mână, nu o carte, ci o lume “, și că nu există o vârstă a jocurilor. Ne conștientizăm vârsta doar atunci când uităm să ne mai jucăm.

Anca Şoldănescu


Povesti cu urechi – Lansarea cartii „Domnul Tic si alte iubiri de prin lume”

Lizuca și Patrocle și-au făcut doi prieteni! Îi cheamă Laura și Tic și au și ei povestea lor. A început tot în Dumbrava Minunată, unde Laura și Andrei s-au îndrăgostit. Doar ăsta este rostul poveștilor, să fie frumoase, nu-i așa? Aflați că Andrei este un flăcău înalt și chipeș, fălticenean de felul lui. Laura este o tânără și zvăpăiată scriitoare, iar Tic este cățelul lor. Ei trei sunt personaje de carte căci și-au luat lumea în cap și-au decis să fie fericiți. Sunt adevărați, așa ca mine și ca tine, ca Lizuca și Patrocle și al nostru Sadoveanu.

Veniți să-i cunoașteți, fie că sunteți un domn, o doamnă, un puști, o bunică sau o pisică. ”Domnul Tic și alte iubiri de prin lume”, o poveste adevărată de Laura Baban, se lansează la Fălticeni, pe data de 1 iunie 2015, de la ora 17.00, la Galeria Oamenilor de Seamă (Str. Sucevei, nr. 95). Laura și Tic ne aduc cartea lor! Este vorba despre volumul II în care, în ultimul an, cei trei au locuit pe rând în: Islanda, Germania, Franța și Elveția și au scris despre fiecare zi o carte cât o valiză, o carte cu patrupicioare.

Au cărat o canapea pe bicicletă în Germania, l-au cunoscutpe Michael, din Rusia, voluntarul cu pantalonii prinși în bretele, cărui acei de la aeroport i-au pierdut bagajul, pe Ásdís, femeia tipică islandeză, care i-a dus în camp să culeagă bolovani pentru zidul casei ei din Islanda, pe Marc-Olivier, canadianul neliniștit, care a tranversat Islanda făcând autostopul, pe Janosch, cățelul uriaș pe care l-am plimbat zi de zi în Konstanz, Germania.

”Ne-a lăsat tot timpul impresia că nu ea e căpitanul navei care explorează lumea: rolul cuceritorului era acordat ba matelotului Tic, ba amiralului Andrei, ba altor personaje importante de pe puntea pe care ea a fost suficient de curajoasă să-și scrie jurnalul. Sincer, nu știu de ce a trebuit să dureze atît de mult ca să ne scoatem măștile în fața bucuriilor. Dar știu că așteptarea a meritat: Laura Baban ne reamintește, prin ceea ce face, de redescoperirea simplei chimii dintre foșnetul oamenilor și ecoul treceriilor prin viață.”,descria Alex Savitescu povestea lor.

Laura, ce te motivează să scrii?

Laura Baban:Fericirea. Nerăbdarea să povestesc ceva în gura mare. Mă mănâncă palmele, cuvintele îmi stau în gât. Uneori în timp ce pedalez spre casă, dejascriu, deși n-am pe ce și mâinile mi-s pe ghidonul bicicletei. Dar scriu în gând, deschid ușa casei, arunc geanta, îl mângâi pe Tic, deschid laptopul și scriu. Să nu uit. Să retrăiesc. Să se bucure și

Afis

27 mai 2010 – Ziua porţilor deschise la Casa Memorială “Mihail Sadoveanu”

Mai 26, 2010

Eveniment organizat de către: Casa Memorială “Mihail Sadoveanu” şi Colegiul Agricol Fălticeni
Activităţi incluse în program (între orele 19 – 22)

Unitate în diversitate – promovarea valorilor locale în spaţiul european, printr-o sesiune de comunicări şi referate.

Prezentarea vieţii şi operei lui Mihail sadoveanu.

Scenetă din “Hanul Ancuţei”.

Prezentare Power – Point din excursia tematică de la Hanul Ancuţei.

Sadoveanu – necunoscut: vizionare de film “Noiembrie, ultimul bal”.

Mihail Sadoveanu la Fălticeni (video)

Februarie 3, 2010

Bun venit în casa lui Mihail Sadoveanu, la Fălticeni!

Ianuarie 18, 2010

“Casa din deal”, de la nr.68, de pe strada Ion Creangă, a fost construită după planurile lui Mihail Sadoveanu, pe locul cumpărat de la fiica farmacistului Carol Vorel, văduva inginerului Engel care construise drumul de fier Dolhasca Fălticeni. Aici a locuit scriitorul între anii 1909 şi 1918. “Ajuns acasă, nu mă gândesc decât să mă reculeg şi să mă odihnesc”, scria Sadoveanu în 1913. La “Casa din deal”. Mihail Sadoveanu a scris: “Povestiri de seară” şi “Genoveva din Brabant” în 1910, “Apa morţilor” în 1911, Un instigator” şi “Bordeienii” în 1912, “privelişti dobrogene” în 1914, “Neamul şoimăreştilor” în 1915, “44 de zile în Bulgaria” în 1916 şi, în sfârşit, “File însângerate” în 1917. Mihail Sadoveanu însa n-a putut să uite niciodată că în 1897, în ultimul an al gimnaziului, a publicat pentru prima oară, sub pseudonimul “Mihai din Paşcani”, o schiţă intitulată “Domnişoara M. din Falticeni”, în ziarul umoristic “Dracul” din Bucureşti. În 1908, când s-a constituit Societatea Scriitorilor din România, Mihail Sadoveanu a fost ales vicepreşedinte, iar în 1910, când la Fălticeni a luat fiinţă Societatea corala “Nicu Gane”, scriitorul a devenit preşedintele ei. După plecarea la Iaşi, venirea şi şederea lui Mihail Sadoveanu la Fălticenii de atunci, de dinainte şi de după aceea, au însemnat întotdeauna, aşa cum el însuşi o mărturiseşte, “călătoria cea mai mare la locurile sfinte de curăţenie şi de ispaşire”. La 16 noiembrie 1930, cu prilejul sărbătoririi, la Fălticeni, a vârstei de 50 de ani, iată ce a scris Mihail Sadoveanu în Cartea de aur a Liceului “Nicu Gane”: “Revăd cu emoţie oraşul copilăriei şi al amintirilor”. Cu acelaşi prilej a rostit şi nemuritoarele şi cunoscutele cuvinte: ”La Folticeni am băut apa vie a sufletului românesc, pe care n-m uitat-o nici pana azi. In ea se va răsfrânge pană la moarte toată taina sufletului meu. Darul cu care m-a înzestrat Dumnezeu, nu se datoreşte mie, ci părinţilor mei. Împrejurările şi pitorescul locurilor, munţii şi apele, natura încântătoare şi poporul, toate au creat ceea ce dumneavoastră sărbătoriţi azi. Să mulţumim lui Neculce şi lui Creangă, poporului şi părinţilor mei, să slăvim natura, care au contribuit la înzestrarea darului meu”. În cadrul acestei sărbători, scriitorul Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române din 1923, a fost proclamat Cetăţean de onoare al oraşului Fălticeni iar unei străzi (Sf. Nicolae) i s-a atribuit numele său. În august 1961, Mihail Sadoveanu, deşi bolnav, a venit la Fălticeni pentru a-şi lua, astfel, rămas bun de la acest pământ atât de binecuvântat de Dumnezeu şi de înţelesul adânc al cuvântului romanesc. A fost o ultimă fâlfâire de aripa spre veşnicia nemuririi şi liniştii sale depline.

Text preluat din monografia, “Însemnări falticenene”, 1997, autor Geo Nichita